Arhive etichetă: concurs blog alex moldovan

Concurs de weekend: unde este ora25?!

La început a fost un zvon. S-a spus că a fugit cu un circ de renume cu care are de gând să străbată în lung şi-n lat lumea toată, mai ceva ca Apolodor, pinguinul călător. De pe un blog obscur şi parolat am aflat că şi-a cumpărat o insulă undeva în mările sudului unde stă cu pisica şi pictează toată ziua. Unele zvonuri dau ca sigură varianta Hollywood. Un regizor celebru ar fi remarcat-o şi i-ar fi propus un contract pentru trei filme: nu se ştie exact în ce calitate… Mi se pare totuşi destul de hazardată varianta, găsită întâmplător pe fluxul unei agenţii de ştiri, care pomenea de câştigarea unui milion de euro plătiţi pentru a renunţa să mai posteze pe blog în schimbul publicării la o cunoscută editură din New York… La fel, chiar nu cred că are rost să discutăm de ipoteza răpirii de către klingonieni. Klingonieni, în ziua de azi! Cineva, nu spui cine – persoană importantă! -, a fost gata să jure, chiar dacă sub protecţia anonimatului, că e mâna agenturilor străine! Not again, not again!

Noi o s-o aşteptăm aici. Ştim că se va întoarce. Căci URL-u-i săpat cu litere de aur în memoria colectivă va continua să dăinuie :D! Ce ştiţi despre asta? Scenariul cel mai plauzibil va fi premiat. Cu o carte. Daniil Harms – Mi se spune Capucin. Capodopera capodoperelor. Mai mult de atât, zău dacă am să spun! Librăria Book Corner, sponsorul generos al concursului, merită întreaga noastră preţuire!

Cei care au de gând să… sau, duamne fereşte, chiar să…, să facă bine să se abţină!

Concurs de weekend: reguli şi termene-limită

57 Răspunsuri

Reguli şi termene-limită. Mult prea multe reguli şi termene-limită. Reguli şi termene-limită peste tot. Aşa că în weekendul ăsta fac pauză. Scrieţi ce vă trece prin cap în moment ce citiţi aceste rânduri. Da’ sincer. (Termen-limită pentru răspunsuri, duminică seara.)

Cartea de săptămâna asta asta se numeşte O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii şi e scrisă de Mark Haddon. E oferită, ca de obicei, de Librăria Book Corner. Mulţumim mult! Cred că va fi o surpriză foarte plăcută. Pentru mine a fost. Thanx, Lore.

Concurs de weekend: lucruri care ne enervează

92 Răspunsuri

Sunt multe lucruri care mă enervează. Rău. Prea multe. De fapt, îmi dau acum seama că majoritatea lucrurilor mă enervează rău la un moment dat (lucrurile de faţă se exclud). De exemplu, cărţile urâte şi incomode la citit. De ce le mai fac, dacă le fac urâte şi incomode la citit? Mai bine să nu le facă. Mare scofală dacă nu le-ar face… Nu există nicio carte fără de care omenirea să nu se fi descurcat (nu, nici măcar). Ba cred că nu există nicio carte fără de care omenirea să nu se fi descurcat mai bine! De scriitori serioşi sau neserioşi nici nu mai vorbesc. Sau de oamenii jignitor de politicoşi. Pentru că nu ştiu care mă scot din sărite mai tare. Câteodată mă enervează ceva şi nu ştiu ce. Ori mă fac că nu ştiu. Asta e poate cel mai enervant. Sau la fel de enervant ca faptul că mă enervează atât de multe.

Pe voi ce vă enervează? Dacă vă enervează. Şi de ce? Sau de ce nu – în funcţie de caz. Premiul de consolare pentru enervănţeala cea mai cea, William Blake, The Marriage of Heaven and Hell, în traducerea subsemnatului şi a d-lui cristi c., pe care îl cunoaşteţi cu toţii din episoadele trecute. O carte care, după titlu, pare să ne readucă mult dorita conciliere. Despre care au tot vorbit în ultima vreme unii şi alţii. Asta-i bună! De parcă de conciliere avem noi nevoie acum! Noi! Nevoie! Acum!

A, v-am spus cât de mult mă enervează William Blake?

Concurs de weekend – Jehan Calvus, Bumgartes al II-lea

146 Răspunsuri

Toate cărţile eu le împart în aceste categorii: cele care-mi plac şi cele care nu-mi plac; cele care-mi plac doar în parte şi cele care-mi plac pe de-a-ntregul; cele pe care le-am început şi le-am terminat şi cele pe care le-am început, dar n-am răbdare a le sfârşi vreodată; cele pe care le recomand cu căldură şi altora şi cele pe care le păstrez, egoist, pentru sine; cele pe care le-am citit deja şi cele pe care încă n-am avut ocazia; cele mai subţiri şi cele mai degrabă grosuţe; cele cu ilustraţii şi cele fără; cele ce-mi aparţin şi cele de împrumut; cele scrise pe limba mea şi cele străine; cele noi şi cele din vechime; cele de proză şi cele în versuri; cele pe care doresc să le citesc şi cele ale căror pagini nu voi a le răsfoi în veci; cele care au văzut lumina tiparului şi cele care n-au făcut-o încă; cele cu cotor arătos, numai bune de pus pe raftul întâi, şi cele cu înfăţişare ştearsă sau neîngrijită; cele comice şi cele triste; cele de ficţiune şi cele ce vor să redea întocmai realitatea. Alte criterii nu am…

Dar domniile voastre? Aştept opinii şi completări / dezminţiri şi permutări pe toată durata weekendului.

Câştigătorul? Va fi primul dintr-o serie de cititori ai cărţii lui Jehan Calvus, Bumgartes al II-lea, lucrare cu un destin sinuos şi aproape spectral, care ba a fost numită „cartea fantomă, scrisă de un scriitor închipuit„, ba a bântuit anii de facultate ai altora – asta când nu i s-a pus la îndoială însăşi existenţa. Tot câştigătorul va fi cel care va alege, aşa cum va dori şi după ce va fi citit-o (sau nu), cine va fi următorul ei cititor, ocupându-se şi cu transmiterea ei mai departe. Şi aşa mai departe. Cât mai departe!

Aşadar :D?

Concurs de top – Raymond Carver

349 Răspunsuri

Îmi plac topurile. Foarte mult. Sunt înnebunit după ele. Daţi-mi nişte topuri şi m-aţi făcut fericit. Dacă găsesc un articol care conţine un top, puteţi fi siguri că e singura parte pe care o voi citi cu certitudine. Sunt unii care susţin că e superficial să-ţi aranjezi preferinţele într-o ordine anume şi că asta denotă o atitudine îngustă, o minte îngrădită. Aiurea. Eu cred că e o dovadă de gândire ordonată, de interes acordat propriilor preocupări şi de corectitudine intelectuală. În fine: inaugurez CONCURSUL DE TOP. Astăzi, prima rundă. De încălzire. Mi-ar plăcea foarte mult să primesc topuri. Orice fel de topuri. Cel mai interesant top câştigă. Nu există limite de niciun fel. Oricine poate participa cu câte topuri vrea.

Cartea pe care o ofer e scrisă minunatul, extraordinarul, unicul Raymond Carver, unul dintre prozatorii pe care îi iubesc la nebunie, şi se numeşte Catedrala. Autor american de proză scurtă minimalistă (esenţialistă, spune el, dar tot un drac e). Un scriitor puternic, extrem de adânc, foarte americanish. Printre lecturile mele de bază. Pentru cine a văzut Short Cuts al lui Robert Altman şi i-a plăcut, filmul este ecranizarea câtorva dintre povestirile lui Carver. Enjoy the show :D.

Să nu uităm: iniţiativele noastre regretabile lăudabile primesc sprijin din partea populaţiei, a marilor mase.

Ia priviţi aici un material despre sportul rege :D.

Concurs de weekend: 2 in 1. Heinrich Boll şi cel mai prost film din lume

125 Răspunsuri

Înainte de toate, vă invit, dacă nu-i cu supărare, să citiţi cronica celui mai prost film pe care l-am văzut în viaţa mea. Cronica e scurtă – chinul e de durată. Nu vă doresc să treceţi prin aşa ceva, în fine, citiţi dumneavoastră acolo despre ce e vorba.

(dă clic ↑)

Marcat de experienţa cinematografică traumatizantă care mai că mi-a smuls lacrimi, vă invit să deşărtaţi sacul cu filme proaste. Ce film v-a chinuit cel mai tare? Aveţi asemenea amintiri? V-aţi dorit să se întâmple lucruri groaznice care să pună capăt suferinţei? Cartea pe care o ofer săptămâna aceasta e Fotografie de grup cu doamnă a lui Heinrich Boll (ediţia din ’88, apărută la Editura Dacia, ca să n-avem discuţii). E un gest cu totul dezinteresat: el a primit deja Nobelul, înaintea de-a primi sprijinul meu. Dar vă promit că l-aş fi ajutat cu cea mai mare plăcere, aşa cum am făcut şi în alte cazuri, cu un oarecare succes aş spune ;). Chiar merită. Mare scriitor, dom’le, mare scriitor.

Aşadar, aştept răspunsurile vostre pe URL-ul cunoscut începând de ACUM şi până când terminăm. Enjoy the talking!

Concurs de weekend: Testamentul francez

61 Răspunsuri

Previziunile cele mai negre s-au adeverit: sunt răcit ca o cobză. Asta ca să păstrăm specificul muzical al ultimei perioade. Până diseară voi fi probabil răcit ca o ţiteră. Delirez; vorbesc tâmpenii; scriu recenzii discutabile; sunt arţăgos; glasu-mi, altădată plăcut şi melodios, mi-e acum gros şi zgârie urechea interlocutorului; fluidele din partea superioară a corpului nu-şi mai încap în piele şi invadează ca un ocean perna şi cearşafurile. O viaţă de câine, ce mai. Daţi-mi un leac! Făceţi-mă bine! Scăpaţi-mă de chin. Vă rog eu mult. Cine îmi dă cel mai înţelept sfat contra răcelii, câştigă concursul!

testamentul-francez Prin bunăvoinţa prietenei noastre cinemavictoria, cartea oferită drept premiu săptămâna asta e Testamentul francez al lui Andre Makine.

Se vor accepta leacuri băbeşti, moşeşti, copilăreşti, etc. Incantaţiile vor fi privite cu reticenţă, dar testate în limite rezonabile. Vor avea inevitabil un mic avantaj soluţiile care presupun ingerarea unor cantităţi de alcool (nemedicinal). Nu putem decât să sperăm că din experienţa noastră vor învăţa şi alţi bolnavi: bolnavii bolnavilor noştri!

Succes and have fun!

O rugăminte foarte personală: mica noastră familie participă la un alt concurs. V-am fi veşnic recunoscători dacă ne-aţi ajuta şi aţi vota pentru asta:

Q & A

Durează 5 secunde: no registration, no name, no nothing. Vă mulţumesc foarte mult :).

And the winners are:

34 Răspunsuri

Gata, s-a deliberat. A fost cel mai greu de până acum, dar a meritat. Efortul popular a fost remarcabil: doresc să felicit participanţii care nu au precupeţit nici un efort sau resursă in acest sens. Am remarcat că ambiţia participanţilor a fost aceea de a conferi acestor experimente de meditaţie şi creativitate holistică o alură intelectuală academică de cea mai înaltă ţinută. Cea mai numeroasă şi impresionantă participare simbolică a venit din partea celor 41 de şcolari şi preşcolari care, în cinstea concursului nostru şi îmbrăcaţi de sărbătoare, au cântat “Imnul Eroilor”, dar şi alte cântece patriotice, în spatele blocului.

Dar să revenim. Calitatea primelor două clasate fiind foarte ridicată, n-am avut de ales şi am tranşat chestiunea după cum se cuvine: Llosa merge la cristi c., iar Herta Muller, la cinemavictoria. Sper că am dat glas şi preferinţelor dumneavostră, ale celor mulţi. Şi buni. Şi frumoşi. Şi deştepţi. My fellow companions, that is.

Cinste organizatorilor şi participanţilor la această frumoasă şi semnificativă manifestare!

Concurs de weekend – Mario Vargas Llosa

149 Răspunsuri

Doamnelor şi doamnelor, azi voi fi succint. Ştiţi, e vineri, e concurs & stuff. Premiul de săptămâna asta constă în cărţi, mai exact în două dintre ele. Mario Vargas Llosa – Băieţii şi alte povestiri. Conţine povestiri. Plus romanul de aventuri Animalul inimii al unei autoare contemporane de succes, Herta Muller, nominalizată de două ori la Nobel din partea Germaniei. La Nobelul pentru literatură, ceea ce spune multe. Despre ea. Pentru cine vrea să priceapă multe. Despre ea. Llosa si baietii

Llosa e oferit de Librăria Humanitas Cluj (Str. Universităţii 4), Herta Muller, de mine. Bonus, semn de carte cu ceva mâţă de la Stoeneşti (Bebiţă sau Pre-pay, nu mai ştiu exact, trebuie să verific). Pornind de la o excelentă idee a prietenului oblic, propunem aşadar următoarele: premiul se va acorda, da, celui care va scrie cea mai inspirată povestire scurtă sau foarte scurtă în maniera lui Alex Moldovan.

Pentru alte informaţii, vă stă la dispoziţie prietenul cel mai bun al omului. Succes enorm! 😀

Concurs de weekend: Kurt Vonnegut Jr.

96 Răspunsuri

Oameni buni, a sosit momentul primului concurs din lume (lumea mea, of course) la care se poate câştiga cartea lui Kurt Vonnegut (Jr.) Bun venit printre maimuţe. Cartea e oferită de Librăria Humanitas Cluj (Universităţii nr. 4, vizavi de Arizona). Nu numai că Vonnegut e cool: cartea asta e foarte tare, fată. Eu unul ştiu că nu mă prea satur de el. Sunt povestiri publicate în diferite reviste prin anii ’60, unele absolut bestiale, altele doar geniale, sau invers. Mie mi-au plăcut şi unele, şi celelalte, ceea ce vă doresc şi vouă.

kurt

Mintea mea fiind relativ golaşă acum, mi-am scobit îndelung creieraşul devastat de oboseală după o întrebare genială şi surprinzătoare. N-am găsit. Data viitoare. Îmi pusesem speranţa în Saşa: doarme dus şi nici vorbă să mă ajute. Aşa că rămânem în perimetrul familiar al DEX-ului, pe unde am mai bântuit şi zilele trecute.

Aşadar: care sunt cuvintele voastre preferate şi care vi se par, dimpotrivă, cele mai sinistre? Nu contează limba, nici graiul. Contează… dar de ce mă bag? Ştiţi voi mai bine ce contează.

Juriul (adică eu) va aprecia calitatea răspunsurilor, aplicarea tehnologiilor noi (răspunsurile pot fi însoţite de materiale sau note explicative audio-video), respectarea legislaţiei în domeniu, originalitatea, eficienţa aplicată, nivelul de pregătire practică şi teoretică, corectitudinea, respectarea normelor de securitatea muncii, credibilitatea şi acurateţea informaţiilor etc. Dacă vor considera necesar, membrii juriului pot contacta participanţii la concurs pentru a cere completări sau a verifica veridicitatea celor prezentate.

Abia aştept :D.

Concurs de weekend: Michel Tournier

90 Răspunsuri

Discutam zilele trecute cu Marius Chivu despre jocurile ieftine de cuvinte pe care le fac unii sau alţii fără a reuşi să ne punem de acord cu privire la exemplul care declanşase discuţia. Subiectul e fascinant, aşa că m-am gândit la un foarte provocator concurs pe tema asta.

Întrebare: care e cel mai ieftin joc de cuvinte de care vă aduceţi aminte?

Prin amabilitatea Laurei Sauchea de la Librăria Humanitas Cluj, avem premiu pentru un concurs – sau mai multe :D. Răspunsul cel mai bun* va primi jurnalul extim al lui Michel Tournier** intitulat chiar aşa: Jurnal Extim (v. imaginea alăturată; l-am citit – e bun). Tournier e un autor de suflet pentru mine, aşa, ca să ştiţi. Câştigătorul va fi anunţat luni, aşadar aveţi un week-end de gândire.

* procedura de departajare e perfect ştiinţifică, pe sistemul patentat ini mini miny moe.

**Acum. Problema care mă munceşte e următoarea: nici eu n-am jurnalul lui Tournier şi, sincer, mi-ar cam trebui. Deci mă gândesc serios să particip şi eu la concurs, ca toată lumea. Mai vedem. Nu va fi o problemă, nu? Sunt cunoscut pentru imparţialitate şi capacitatea de-a mă dedubla perfect. Nu va fi prea greu să preiau rolul unui participant şi să play along. Împotriviri? Abţineri? Nu. Bine, voi aţi vrut-o.

Nu poate participa câştigătorul ultimului concurs. E OK aşa?

Acum, aberaţi, pliz!