La sfatul psihiatrului şi ca remediu împotriva plictiselii care mă bântuia iremediabil, am decis să-mi trăiesc restul vieţii ca şi cum fiecare zi ar fi ultima rămasă de trăit. În consecinţă, îmi petrec timpul plângând necontrolat, înconjurat de părinţi, de prieteni şi de un preot, în timp ce vizitez locurile dragi ale copilăriei.