Se spune despre Crăciun că ar fi un moment al împăcării şi al reconcilierii contrariilor. Ca atare, am petrecut sărbătoarea creştină a naşterii lui Cristos la gura sobei cu un motan negru în braţe, citind Saramago, bând vin şi ascultând colinde în limba engleză (cele în română sunt, trebuie să recunoaşteţi, teribil de indigeste…).
Dar domniile voastre :)?
Măi copii, aici a nins ca-n filmele de Crăciun, după ce ieri a plouat ca-n filmele lui Bacovia. Şi e un frig. Tocmai m-am întors de la cel mai prost film pe care l-am văzut în viaţa mea şi sunt, sincer, cam şocat. Eu, de fapt, voiam să merg la altul, dar aşa s-a întâmplat. Mă rog, o să scriu despre el în articolul de vineri. Now I’m gonna need some alcohol…
Iaca şi cea de-a doua cronică.
