Într-o atmosferă caldă, destinsă, prietenească şi sărbătorească, sâmbătă s-a desfăşurat pe Duesseldorf Arena ediţia cu numărul 56 a deja clasicului show muzical Eurovision. Respectând o tradiţie ce se întinde pe mai mulţi ani, am organizat special pentru această ocazie o serată pentru a urmări spectacolul alături de distinşi prieteni şi iubitori de frumos. Cu pasabile excepţii, piesele au fost la fel de fade şi puţin memorabile ca întotdeauna, iar spectacolul la fel de flamboiant şi sclipicios. După încheierea votului exprimat de cele 43 de ţări participante, fericitul câştigător a fost declarat cuplul Ell/Nikki din Azerbaidjan cu melodia Running Scared. Câştigătoarea a excelat la toate capitolele pomenite mai sus, fiind suficient de neinteresantă pentru a alimenta speculaţiile, poate nu lipsite întrutotul de temei, ale conspiraţioniştilor de tot soiul. După cum cei curioşi pot observa din desfăşurătorul concursului, s-a votat – ca în fiecare an – geopolitic, politic sau doar geo: practic, ca în viaţă. Dacă la concurs ar participa fiul, fiica, prietenul, vecina noastră, nu i-am acorda noi oare automat cel mai înalt punctaj? Doar pentru că e al nostru / a noastră? Aşa că de ce ne tot mirăm? După un start fulminant, România s-a clasat, cu piesa Change a celor de la Hotel FM, pe un impar loc 17 (din 25 de melodii finaliste). Cu o viclenie demnă de iluştrii noştri strămoşi, care otrăveau fântânile şi femeile ca să nu cadă în mâinile duşmanului, românii au reuşit să evite un dezastru economic de proporţii pentru noi. Pentru cine nu ştie, ţara câştigătoare are obligaţia de a organiza ediţia următoare a minunatului concurs. Acum e clar prin ce primejdie am trecut?

Orice an în care România nu câştigă Eurovision-ul e o mare victorie pentru ţara noastră!

♠

Sincer, mie mi-a plăcut piesa Germaniei, cântată de Lena, câştigătoarea de anul trecut. Iat-o: