Arhive etichetă: Ileana Malancioiu

Despre a leza

Eugen Jebeleanu […] povestea într-o pagină de jurnal că odată l-a găsit pe Bacovia punându-le capişoane florilor, ca să nu răcească. Asta spune fără îndoială foarte mult despre el, însă, întrucât eu am obsesia cuvintelor care reverberează şi schimbă atmosfera din spaţiul unde sunt rostite, ceea ce m-a impresionat cel mai mult din relatarea acestei întâlniri a fost faptul că, la un moment dat, pisica a trecut pe sub masă, iar Bacovia a spus: „N-o lezaţi!”.

(Ileana Mălăncioiu, Recursul la memorie, Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Polirom 2003)

Ileana Mălăncioiu. Poetă.

24 Răspunsuri

OK, de vreo două zile încerc să stârnesc reacţii de vreun fel la o veste care m-a bucurat peste măsură: poeta Ileana Mălăncioiu a câştigat marele premiu Prometheus pentru Opera Omnia în valoare de 100.ooo de lei. N-am văzut agitaţie nici pe alte bloguri, dar poate mă înşel. Eram chiar curios cine o ştie şi o citeşte, să nu mă entuziasmez singur-singurel.

În fine, eu îmi fac datoria să vă spun, celor care nu ştiţi, că Ileana Mălăncioiu nu e doar o poetă extraordinară, ci şi un caracter deosebit. În plus, are o inteligenţă muşcătoare şi un bun-simţ care transpar imediat din orice apariţie (prin bun-simţ înţeleg sinceritate demenţială). Volumul de convorbiri purtate cu Daniel Cristea-Enache, Recursul la memorie, e o încântare pentru cei care apreciază oamenii cu coloană vertebrală. Citiţi aici un fragment. Dintre volumele de poezii, pentru Sora mea de dincolo (preferatul meu şi care poate fi citit în antologia Linia vieţii) găsesc un singur cuvânt: autenticitate. L-am recitit cu ocazia asta: o lectură zguduitoare – aşa cum trebuie să fie arta.

Ştiu că mă repet, dar asta e: la fel ca în cazul Hertei Muller, cele două cărţi ale Ilenei Mălăncioiu pomenite de mine au fost sau se află încă la reduceri…

Concurs de weekend: 2 in 1. Heinrich Boll şi cel mai prost film din lume

125 Răspunsuri

Înainte de toate, vă invit, dacă nu-i cu supărare, să citiţi cronica celui mai prost film pe care l-am văzut în viaţa mea. Cronica e scurtă – chinul e de durată. Nu vă doresc să treceţi prin aşa ceva, în fine, citiţi dumneavoastră acolo despre ce e vorba.

(dă clic ↑)

Marcat de experienţa cinematografică traumatizantă care mai că mi-a smuls lacrimi, vă invit să deşărtaţi sacul cu filme proaste. Ce film v-a chinuit cel mai tare? Aveţi asemenea amintiri? V-aţi dorit să se întâmple lucruri groaznice care să pună capăt suferinţei? Cartea pe care o ofer săptămâna aceasta e Fotografie de grup cu doamnă a lui Heinrich Boll (ediţia din ’88, apărută la Editura Dacia, ca să n-avem discuţii). E un gest cu totul dezinteresat: el a primit deja Nobelul, înaintea de-a primi sprijinul meu. Dar vă promit că l-aş fi ajutat cu cea mai mare plăcere, aşa cum am făcut şi în alte cazuri, cu un oarecare succes aş spune ;). Chiar merită. Mare scriitor, dom’le, mare scriitor.

Aşadar, aştept răspunsurile vostre pe URL-ul cunoscut începând de ACUM şi până când terminăm. Enjoy the talking!