Iată ce scria la 1925 Maria, colonel Dobrescu, în al ei Îndreptar de economie casnică:

Toţi oamenii de seamă, la un loc, par a nu găsi în strădaniile lor leacul complicatelor sdruncinări ale organismului social. Crizele, mai multe şi mai covârşitoare ca oricând, stăruesc cu încăpăţânare. Căci din câmpul economiei politice şi până în acela al simplei politice; din ogorul ars de secetă pe care o desnădăjduită populaţie îl sărută udându-l cu lacrimi şi până în acela al şcolii neîncăpătoare, nehigienice şi cu dascăli muritori de foame; din înălţimile în care s’a cocoţat imoralitatea publică şi până’n bordeiul plin de eresuri, de boli şi ignoranţă bântuie fără cruţare, mai presus de orice, o teribilă criză sufletească.

Bucureşti, aprilie 1925

Sună cunoscut?