A treia și ultima zi de festival a fost cea mai încărcată – la propriu și la figurat. Un ansamblu constând din nu mai puțin de opt muzicieni l-a însoțit pe scenă pe James Blood Ulmer, un artist care amestecă în crearea compozițiilor sale mai multe stiluri muzicale, o viziune diferită și mult talent. La cei 70 de ani ai săi, muzicianul american se poate lăuda cu o serie de colaborări impresionante, cea mai recentă fiind cea cu Pierre Dørge și New Jungle Orchestra.
Concertul a avut două părți. În prima au evoluat Pierre Dørge și New Jungle Orchestra, cu o apariție cel puțin insolită care a împărțit publicul în două: cei care s-au lăsat fascinați de exotismul cu punctări etno emanat de fiecare dintre creațiile trupei și cei au apreciat mai puțin eclectismul practicat de ei. Cuvântul care caracterizează cel mai bine ce s-a întâmplat în prima jumătate a spectacolului este „neașteptat”, puțini dintre cei prezenți sală anticipând experiența multi-senzorială de care au avut parte atunci în care o parte dintre muzicieni au coborât în sală continuând să cânte.
Lucrurile s-au limpezit la apariția vedetei serii, chitaristul american punând recitalul pe făgașul jazz-bluesului pe care-l practică de atâția ani. Excelenți muzicieni, membrii orchestrei au asigurat un excelent suport sonor pentru piesele lui Ulmer, reacționând la cea mai mică ridicare din sprânceană a acestuia. Ultimele două piese au constituit climaxul mult așteptat nu doar al recitalului și al unui festival care, fiind singurul eveniment de jazz notabil organizat anul acesta la Cluj, ne-a adus mai aproape de niște muzicieni atât de valoroși. Le mulțumim celor de la DIESEL Events și să sperăm că jazz-ul își va găsi și în continuare un loc deopotrivă în agenda pasionaților și a organizatorilor de concerte.