După cum ştiţi cu toţii, pisicile sunt febleţea mea. În lipsa lor, viaţa e urâtă şi searbădă. Niciun sacrificiu nu-mi pare prea mare când vine vorba de scumpele mele feline. Dacă ai cunoscut deliciile pe care ţi le oferă un motan care-ţi toarce somnoros în braţe, care te frământă cu gheruţele asiduu, ca în transă, care ţi se freacă rugător, dar ferm de picioare şi care te întâmpină cu mieunat suav şi imperativ la întoarcerea acasă rămâi captiv pe viaţă farmecelor lor. Nici nu ştiu dacă, în cazul unui incendiu, pus să aleg între laptop şi pisică, n-aş alege pisica…