Luni dimineaţa! Ceasul când sângele pulsează de nerăbdare să dea piept cu tumultosul freamăt al realităţii şi simţi că lumea nu poate funcţiona fără tine: te vrea, te doreşte în mijlocul ei, pentru a-ţi da să sorbi, ca pe o poţiune magică, şuvoiul spumos de viaţă ce te mână mai departe. Luni dimineaţa! Ea ne vindecă de lenea şi lipsa de direcţie neprielnice dezvoltării unui individ sănătos, apt a se confrunta cu provocările societăţii actuale. Fără luni dimineaţa, ne-am afla plutind fără scop într-o exasperantă duminică veşnică – abulici, încercănaţi şi posaci. O eternitate mahmură după sâmbătă seara? Mulţumesc, dar nu, mulţumesc. Să alegem viaţa. Luni dimineaţa ne simţim mai mândri, mai modeşti.

Mai cuminţi. Mai curaţi.