Dragi participanţi la trafic(ul de pe acest blog). Ca să ne mai înecăm amarul provocat de faptul că Germania ne-a furat practic Nobelul ce pe drept ni se cuvenea (că doar românii au chinuit-o, nu nemţii!), propun un inedit concurs pe o altă temă dată. Uşor de zis, greu de făcut. Glumesc, desigur. Nimic nu e greu pentru cineva care vrea. Numai să vrea.

Cartea săptămânii e asigurată de prietena noastră cinemavictoria şi se numeşte Extinderea domeniului luptei. E scrisă de un domn francez, pe nume Michel Houellebecq. Le mulţumim mult. Şi lui, dar în special cinemavictoriei.

Concursul de săptămâna asta e dedicat ataraxiei, căreia i-am promis imagini dintr-un birt local clujean cu nume şi renume de afecţiune: Insomnia. Nelămurirea mea, care într-un final glorios va duce la câştigarea volumului de care aminteam este următoarea: care e, totuşi, faza cu oile astea? şi cu porci care… în vine, vedeţi şi dumneavoatră ce fac. Îmi explică cineva? Pentru cei care nu ştiu, toţi pereţii stabilimentului erau decoraţi cu astfel de scene de alcov, de budoar, de cameron (recent s-a redecorat şi s-au păstrat doar muralele de pe scările de acces). Vreau povestea din spatele (scuzaţ expresia) oilor. Căci n-am priceput niciodată mesajul ascuns acolo. Ce-a fost în capul lor? De unde până unde? Ce-i cu atâta pasivitate? Poate s-au molipsit de la ciobanul ardelean ucis de către colegii săi de muncă. Dar oare e sănătos? Şi porcul, porcul nu se simte exploatat? Eu unul m-aş simţi. De poziţia lui nici nu mai vorbesc: e total ne-ergonomică. Boală curată. Vă spun sincer: de când am văzut oile tratate în această manieră discutabilă, nici nu vreau să mai aud de Ciobănaş cu 300 de oi care a fost pe heavy rotation în playlistul meu atâta vreme…

Anyways, vă aştept poveştile pe toată durata weekendului. În speranţa că vom desluşi acest mister ce mă munceşte din greu, vă doresc inspiraţie şi have a lot of fun 😀