Arhive etichetă: moarte

DEX-ul nostru cel de toate zilele (3): moarte

MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică; c) loc, adj. şi adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ♢ Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-şi face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ♢ Expr. Pe viaţă şi pe moarte = a) din toate puterile, cu înverşunare, punându-si viaţa în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morţii = (a fi) în agonie. Între viaţă şi moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morţii = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morţii = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se nelinişti extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n ţigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alţii; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaşte) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ Fig. Dispariţie, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ♢ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuţie. Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. şi pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieşte sau se crede că pricinuieşte moarte (1). ♢ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e… sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – Lat. mors, tis.

Ce mai vorbărie!

nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (22)

La proces, acuzatul a declarat în repetate rânduri că, deşi o iubise sincer, n-a avut de ales şi a trebuit s-o ucidă din pricină că, în seara crimei, în timp ce stătea pe pat şi citea, ea îşi legăna piciorul în mod cu totul haotic, nereuşind nici în ruptul capului să ţină ritmul melodiei care se auzea în fundal – şi asta nu o singură dată. Situaţia a fost agravată, potrivit unor surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul, de faptul că era vorba de cvartetul Tomasz Stanko, cunoscut ca având una dintre cele mai solide secţii ritmice din lume. Asta era cu adevărat inacceptabil. „Nu e prima oară când ne confruntăm cu incidente de felul acesta. Trebuie să ai o gândire realmente muzicală pentru a înţelege aşa ceva”, susţin aceleaşi surse. Folosirea, ca armă a crimei, a oudului proaspăt achiziţionat de către muzician a fost pusă pe seama întâmplării.

nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (7)

Mă gândesc aşa: dacă, în momente anume gândite, aflate la libera noastră alegere, ne-am stinge aşa, uşor, precum fluturii, ne-am prăbuşi din senin la pământ, ofilindu-ne poate pe loc, ca nişte petale învechite sau am dispărea pur şi simplu fără urmă, ca un puf, fără să realizăm prea bine ce ni se întâmplă şi fără să ne pese în vreun fel? Ar fi mult mai uşor pentru toată lumea şi s-ar evita nişte situaţii neplăcute, dacă nu chiar penbile, legate de complicate aspecte igienice şi juridice. Eu unul nu m-aş opune. Şi, în fond, e doar o idee, nu-i nimic stabilit – încă.

99 de feluri de a muri (5): despre o persoană responsabilă

Ca o persoană responsabilă care face totul la timpul potrivit, mi-am dedicat ultimele luni din viaţă rezolvării tuturor problemelor care mă măcinau de atâta amar de vreme şi pe care, din diferite şi uneori de înţeles pricini, le amânasem – practic, la nesfârşit. Acum pot să stau şi să mă gândesc liniştit la moarte pentru tot restul vieţii, fără să mai trebuiască să-mi bat capul cu tot soiul de treburi mărunte. Presimt că viitorii cincizeci de ani vor trece uşor, uşor ca un vis.

nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (3)

Un necunoscut vine la mine şi mă întreabă: „Ce e mai important de ştiut – unde? sau când?” Stau şi mă gândesc, după care îi răspund: „Găsesc că, de fapt, problema e greşit pusă”. El cade pe gânduri, după care o ia la fugă, ţinându-se cu ambele mâini de falca dreaptă, ca apucat subit de o durere cruntă de măsele şi se aruncă în prăpastie. Rămân cu o vagă senzaţie de neîmplinire.

nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (1)

Suntem într-o clădire modernă de pe principalul bulevard al capitalei. Un bărbat e oprit de o doamnă îmbrăcată elegant, în ţinută business, care îl prinde de braţ de parcă deodată şi-ar fi adus aminte de ceva foarte important. Ea îl priveşte în ochi şi îi spune: urmează să murim. El nu crede şi dă să iasă. O uriaşă bucată de stâncă se prăbuşeşte asupra lor şi îi zdrobeşte. Mor.