Mă enervează cei care susţin că nu există încălzire globală. Nu mă refer, desigur, la specialişti. Ci la oamenii simpli. Eu habar n-am cum stă treaba. Dar nici nu vorbesc despre asta. Nu în public, în orice caz. Ce ştie eu despre încălzirea globală? Absolut nimic. Ce ştiu ei despre încălzirea globală? Absolut nimic. Poziţia lor spune însă ceva despre ei înşişi, nu despre încălzire. Pentru aceştia, global înseamnă aleea din faţa blocului; sau curtea casei. Coboară cumva temperatura de afară sub zero grade? Toţi cei care susţin varianta încălzirii sunt tâmpiţi, tâmpiţi, tâmpiţi. Ninge? Idioooooţii! Care încălzire? Nu vedeţi că ninge? În decembrie? N-ar avea cum! A îngheţat parbrizul? Sigur, de la atâta încălzire globală… Că sunt unii care profită de pe urma teoriei şi mai câştigă şi tot soiul de premii? Clar. Dar irelevant.  N-am studiat fenomenul. Dacă l-aş studia, probabil că nu l-aş înţelege în totalitate. Sau n-aş avea încredere în promotorii teoriei. Ce, îi cunosc personal?  Şi dacă i-aş cunoaşte, ar avea vreo importanţă? De multe ori, tocmai cei pe care credem că îi cunoaştem ne dezamăgesc cel mai tare. Interesant e că nu mi se par nici pe departe la fel de enervanţi apărătorii teoriei încălzirii globale. Asta spune multe despre mine…

Tu ce crezi?

Răspunsul îţi poate aduce volumul O mie şi una de nopţi şi zile al laureatului Nobel pentru literatură din 1988, Naghib Mahfuz, egiptean de felu-i. E o continuare a seriei de mare succes 1001 de nopţi (la rândul ei, lectură obligatorie pentru cei care vor să cunoască sursa de inspiraţie a numeroşi autori contemporani). Cartea e oferită, după cum se ştie, de Librăria Book Corner din Cluj, sponsor oficial şi plenipotenţial al concursului. O recenzie a cărţii găsiţi aici. Enjoy :D!

Cine preia sigla concursului şi o pun la el/ea pe blog, va fi avut, de bună seamă, în vedere la măsluirea acordării premiilor, la tragerile la sorţi trucate şi la celelalte manevre odioase pe care le-am folosit din plin până acum la acordarea premiilor.