Ora 12.00. Un bărbat înarmat cu o puşcă automată iese în stradă în momentul cel mai aglomerat al zilei. În ochii săi nu se poate citi nimic. Pare pus pe fapte mari.

La început omoară fără grabă toţi bătrânii care-i ies în cale, lăsându-i să zacă în cele mai insolite poziţii. Nimic nu-l impresionează: nici ţipetele, nici rugăminţile, nici groaza ce li se citeşte în priviri. Apoi se ocupă sistematic de adulţi, ochind cu grijă pentru a se asigura că nu-i scapă vreunul. Termină prin a pune la pământ copiii care au neşansa de a i se ivi înainte. După toate acestea, intră într-un restaurant unde comandă un prânz copios stropit din belşug cu vin roşu. Termină de mâncat, plăteşte şi merge liniştit acasă, fără a arăta vreun semn de tulburare sau de remuşcare.

Potrivit cutumei, pe scaunul electric i se permite să rostească câteva vorbe. Acceptă şi spune că n-a fost nimic personal, ci că a vrut doar să tragă un semnal de alarmă. Întrebat ce vrea să spună cu asta, refuză să răspundă, ducând secretul cu el în mormânt.