Arhive etichetă: Paris

Concurs de weekend – despre ce este vorba?

Paris, 2009. Interviu pentru Le Monde Diplomatique. Duduia care mă chestionează, bine croită şi cam obraznică (cred că fiul meu ar folosi termenul mai contemporan de piţipoancă), nu se poate abţine şi, spre finalul discuţiei noastre, mă întreabă cu privire la futilitatea faptului de-a ţine un blog – şi încă unul care nu tratează despre adevăratele probleme ale societăţii. Protestez zgomotos cu privire la caracterul tendenţios al unei astfel de întrebări – de formă, căci nu mă pot supăra niciodată pe fetişcanele astea nostime – şi îi răspund nonşalant, mimând toată seriozitatea de care sunt capabil, că blogul e preocuparea în care investesc zilnic cea mai mare cantitate de timp şi concentrare, invitând-o pe dată să-mi spună cu ce se ocupă blogul meu. Roşeşte toată şi schimbă brusc subiectul, după care, motivând programul încărcat, încheie brusc interviul într-o notă puţin disconfortantă.

Dar, în fond şi la urma urmelor, despre ce este vorba pe blogul meu?

Aceasta e întrebarea pe care v-o adresez şi vouă. Cel care va oferi răspunsul corect (sunt şi eu foarte curios care e acesta) va fi răsplătit cu romanul lui Cormac McCarthy, Drumul [Humanitas, 2009], o poveste hipnotică, very dark, localizată într-o societate post-apocaliptică. Mai mare plăcerea, zău… Cartea a fost deja ecranizată, cu viteazul Aragorn în rolul principal, după cum se observă şi pe copertă. Bine-nţeles, nici nu mă gândesc să văd filmul. De ce să strici o asemenea carte?

Partea cea mai interesantă e că, începând cu această săptămână, cărţile sunt oferite prin generozitatea deosebită a librăriei Book Corner din Cluj, aflată pe strada Iuliu Maniu nr. 43, colţ cu Baba Novac. Vă invit să-i vizitaţi oricând cu cea mai mare încredere: îi cunosc şi sunt foaaaarte simpatici. And they know things. Asta pot să vă garantez :D.

12 scaune (98) pariziene

În urma scurtei, dar intensei mele experienţe pariziene, câteva sunt lucrurile care mi-au apărut ca evidente. Vi le împărtăşesc şi vouă în speranţa că vă vor fi de folos cândva.

***

Parisul este oraşul îndrăgostiţilor.

***

Cu metroul M2 ajungi negreşit în staţia Anvers.

***

C’est quoi ça?

***

Terasele dau adesea spre ceva celebru. Sau care ar merita să fie celebru.

***

Parisul nu e un oraş, ci o stare de spirit.

***

Parisul ar putea fi numit Marele Bucureşti. Ar putea – dar ar fi păcat.

***

Paris, je t’aime.

***

Dacă te aştepţi ca mormântul lui Jim Morrison să fie ceva impresionant, don’t bother.

***

C’est combien ça?

***

E Père Lachaise, nu Père La Chaise sau Perla Chaise, cum poate v-aţi închipuit.

***

Clătitele nu se numesc clătite, ci crêpes. Aşa le-au spus ei.

12 scaune (26)

Venind deunăzi de la Paris, prietenii noştri ne-au mărturisit că au întârziat o zi întreagă pentru a bate marile bulevarde şi a ne cumpăra tot felul de cadouri. La drept vorbind, noi ne-am fi aşteptat să nici nu mai vorbească cu noi, cel puţin o vreme, având în vedere că au fost tocmai la Paris, dar nu, iată, ei şi-au prelungit voiajul cu o zi doar pentru a ne cumpăra cadouri multe şi frumoase. Ăştia da prieteni (sau: aşa prieteni mai rar)!