Scumpă prietenă, ştiu că mă vei înţelege şi vei empatiza cu mine. Puţine cunosc mai bine ca tine chinul, suferinţa acelei perioade de indispoziţie lunară căreia-i cădem pradă fără de vină, printr-un nefericit dat al naturii. Când toate-ţi merg de-a-ndoaselea şi lumea întreagă pare a-ţi sta împotrivă, hotărâtă să te asasineze cu măruntele ei probleme. Vorbesc desigur despre ultimele zile ale lunii, când asupra noastră se îngrămădesc facturi peste facturi, care mai de care mai urgente, şi ne vine să ne luăm lumea-n cap. Dar tu la ce te gândeai?