Siliți de împrejurări, am sfârşit prin a merge la teatru. Piesa a fost sinistră, iar actorii au jucat execrabil, ca să nu spunem mai mult. Norocul a făcut ca o pană de curent să intervină înainte ca prietena noastră cea mai bună, actriţa, să-şi rostească faimosul monolog. Asta ne-a scutit pe toţi de momente cu adevărat dureroase, salvându-ne în acelaşi timp de la o plictiseală totală. Vremea frumoasă ne-a permis, în schimb, să încheiem seara la Zoo, unde ne-am simţit de minune în compania animalelor sălbatice.