Pentru cei interesați: am început, în sfârșit, lucrul la cartea cu discursuri de acceptare a Premiului Nobel.
Se acceptă precomenzi.
Pentru cei interesați: am început, în sfârșit, lucrul la cartea cu discursuri de acceptare a Premiului Nobel.
Se acceptă precomenzi.
Sunt oarecum uimit de faptul că numeroşii animatori culturali pe care-i întâlnesc peste tot în ultima vreme n-au realizat că poziţia cea mai cool pe care-o poţi adopta e să-ţi placă Herta Müller, şi nu viceversa. Să nu ştie dânşii că un scriitor nu e obligat să facă frumos în faţa nimănui? Mai ales la Ateneu…! Cum să te laşi păcălit de aplauzele poporului strâns la spectacol? Sau de vorbele rostite la nervi de nişte ranchiunoşi recunoscuţi? Nu e suficient că grupul celor care o plac e cu mult mai mic decât corul de detractori zgomotoşi – printre care faptul de-a nu fi citit-o pare să funcţioneze ca parolă de acces? Bun, nu zice nimeni s-o citeşti; în fond, proza ei e dificilă, ridică probleme şi nu se lasă prinsă întotdeauna din prima. Dar asta nu trebuie să te oprească. Doar nu te-a oprit nici până acum. Nu-i timpul pierdut. Chiar dacă în ultimul moment, ai şansa de-a fi cool. E o ocazie pe care n-aş rata-o.
Mă enervează cei care susţin că nu există încălzire globală. Nu mă refer, desigur, la specialişti. Ci la oamenii simpli. Eu habar n-am cum stă treaba. Dar nici nu vorbesc despre asta. Nu în public, în orice caz. Ce ştie eu despre încălzirea globală? Absolut nimic. Ce ştiu ei despre încălzirea globală? Absolut nimic. Poziţia lor spune însă ceva despre ei înşişi, nu despre încălzire. Pentru aceştia, global înseamnă aleea din faţa blocului; sau curtea casei. Coboară cumva temperatura de afară sub zero grade? Toţi cei care susţin varianta încălzirii sunt tâmpiţi, tâmpiţi, tâmpiţi. Ninge? Idioooooţii! Care încălzire? Nu vedeţi că ninge? În decembrie? N-ar avea cum! A îngheţat parbrizul? Sigur, de la atâta încălzire globală… Că sunt unii care profită de pe urma teoriei şi mai câştigă şi tot soiul de premii? Clar. Dar irelevant. N-am studiat fenomenul. Dacă l-aş studia, probabil că nu l-aş înţelege în totalitate. Sau n-aş avea încredere în promotorii teoriei. Ce, îi cunosc personal? Şi dacă i-aş cunoaşte, ar avea vreo importanţă? De multe ori, tocmai cei pe care credem că îi cunoaştem ne dezamăgesc cel mai tare. Interesant e că nu mi se par nici pe departe la fel de enervanţi apărătorii teoriei încălzirii globale. Asta spune multe despre mine…
Tu ce crezi?
Răspunsul îţi poate aduce volumul O mie şi una de nopţi şi zile al laureatului Nobel pentru literatură din 1988, Naghib Mahfuz, egiptean de felu-i. E o continuare a seriei de mare succes 1001 de nopţi (la rândul ei, lectură obligatorie pentru cei care vor să cunoască sursa de inspiraţie a numeroşi autori contemporani). Cartea e oferită, după cum se ştie, de Librăria Book Corner din Cluj, sponsor oficial şi plenipotenţial al concursului. O recenzie a cărţii găsiţi aici. Enjoy :D!
De fiecare dată când potul pus în joc la jocul popular cunoscut sub numele de loto ajunge la sume mai degrabă uriaşe, televiziunile şi gazetele se întrec în a calcula ce se poate cumpăra cu suma în cauză. Câte sticle de cola sau de bere, câte automobile de producţie autohtonă, câte perechi de şosete, câte mese la restaurant, câte vacanţe exotice; în fine, câte pături din păr de cămilă. M-am gândit să intru şi eu în rând cu lumea (bună) şi să pun o întrebare pe măsură:
Ce aţi face dacă aţi câştiga $1.000.000? Sau, şi mai bine, ce ar trebui să fac eu dacă aş câştiga $1.000.000? Nu de alta, dar nu vreau să fiu luat prin surprindere când se va întâmpla.
Premiul. Excluşii – Elfriede Jelinek, Premiul Nobel pentru literatură, 2004. Coperta, selectată, probabil, din grabă, dintre cele destinate seriei Maigret, nu lasă să se întrevadă ce scriitură excepţională are această doamnă care şi-a câştigat, pe drept, renumele de „fiică neiubită a Austriei” şi care poate sta fără probleme alături de mizantropul ei antemergător şi confrate Thomas Bernhard. Trebuie spus clar că volumele ei nu se adresează celor slabi de inimă sau celor care consideră arta un divertisment, o modalitate plăcută de evadare din cotidian, de gustat seara după ce ce întorci obosit de la serviciu şi vrei să uiţi de tot. O, nu. Pentru aceştia există alte cărţi.
Să nu uităm de sponsor: Librăria Book Corner din Cluj şi de autopromovare:
Ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, a câştigat prietena mea!
Herta Muller a câştigat premiul Nobel pentru literatură. Născută într-o familie de şvabi din Banat, Herta Muller trăieşte de peste 20 de ani în Germania. Tema predilectă, aproape obsesivă a romanelor şi povestirilor scrise de ea este experienţa regimului comunist în România.
Apartenenţa la grupul de scriitori disidenţi de etnie germană din România, AKŢIONSGRUPE o aduce pe Herta Muller în atenţia Securităţii. Pentru că refuză să colaboreze este persecutată, iar prima ei carte, ”Şesuri” apare în 1982 cenzurată.
În 1987, Muller emigrează în Germania. A fost propusă pentru prima oară la premiul Nobel în 1999 de către comunitatea academică din Germania. Scriitoarea a declarat în repetate rânduri că Nobelul nu este un obiectiv important pentru ea.
Hertei Muller i-au fost decernate premiul european pentru literatură ”Prix Aristeion” şi premiul internaţional pentru literatură IMPAC-Dublin. În România, cărţile ei au fost traduse de scriitoarea Nora Iuga.
(http://www.realitatea.net/breaking-news–herta-muller-a-castigat-premiul-nobel-pentru-literatura_635887.html)
…………………………………………………………………………………..
Într-un interviu luat la faţa locului, membrii juriului au declarat că la luarea deciziei cel mai mult a contat concursul organizat pe un blog din România, care a demonstrat gradul scăzut de apreciere de care se bucură talentata scriitoare alungată din România.