OK, de vreo două zile încerc să stârnesc reacţii de vreun fel la o veste care m-a bucurat peste măsură: poeta Ileana Mălăncioiu a câştigat marele premiu Prometheus pentru Opera Omnia în valoare de 100.ooo de lei. N-am văzut agitaţie nici pe alte bloguri, dar poate mă înşel. Eram chiar curios cine o ştie şi o citeşte, să nu mă entuziasmez singur-singurel.

În fine, eu îmi fac datoria să vă spun, celor care nu ştiţi, că Ileana Mălăncioiu nu e doar o poetă extraordinară, ci şi un caracter deosebit. În plus, are o inteligenţă muşcătoare şi un bun-simţ care transpar imediat din orice apariţie (prin bun-simţ înţeleg sinceritate demenţială). Volumul de convorbiri purtate cu Daniel Cristea-Enache, Recursul la memorie, e o încântare pentru cei care apreciază oamenii cu coloană vertebrală. Citiţi aici un fragment. Dintre volumele de poezii, pentru Sora mea de dincolo (preferatul meu şi care poate fi citit în antologia Linia vieţii) găsesc un singur cuvânt: autenticitate. L-am recitit cu ocazia asta: o lectură zguduitoare  – aşa cum trebuie să fie arta.

Ştiu că mă repet, dar asta e: la fel ca în cazul Hertei Muller, cele două cărţi ale Ilenei Mălăncioiu pomenite de mine au fost sau se află încă la reduceri…