Stând eu şi cugetând asupra rosturilor lumii ăsteia, am observat că, într-un anumit moment al vieţii, în loc să facă ceea ce-i place, lumea capătă obiceiul bizar de a avea o ocupaţie, o îndeletnicire, chiar o profesie, ceva cu care să-şi ocupe ziua. E evident că e o greşeală. Dar unde şi când am greşit? S-a dovedit ştiinţific că omul n-a fost făcut ca să muncească – nu dispune de aptitudinile şi abilităţile naturale necesare, altfel n-am mai plânge seara când ajungem acasă. V-aţi gândit că vi se va întâmpla chiar vouă una ca asta?

Ce v-aţi dorit, de fapt, să ajungeţi când veţi fi mari?

Întrebarea se adresează celor mari – cei mici vor răspunde ce îşi doresc să ajungă. Eu, printre altele, sunt destul de sigur că mi-am dorit să ajung şofer de tir. N-a fost să fie…

Să nu uităm de volumul oferit, prin minunata bunăvoinţă a Librăriei Book Corner din Cluj, celui care va oferi răspunsul corect la această întrebare.  Săptămâna aceasta, Jose Saramago – Omul duplicat. E ultima apariţie din seria de autor dedicată acestui… acestui… portughez, cel mai mare romancier în viaţă, dar, desigur, nu cea din urmă. În mare, este vorba despre un om duplicat (îmi cer scuze de la cei care preferă să nu ştie dinainte despre ce e vorba, dar nu m-am putut abţine…).

Tipa de la marketing îmi şopteşte să nu uit de auto-promovare. Nu uit, cum să uit, şi profit pentru a le mulţumi mult celor care au preluat deja sigla. Ce oameni de treabă!

Cine preia sigla concursului şi o pun la el/ea pe blog, va fi avut, de bună seamă, în vedere la măsluirea acordării premiilor, la tragerile la sorţi trucate şi la celelalte manevre odioase pe care le-am folosit din plin până acum la acordarea premiilor.