Că lucrurile nu stau chiar întotdeauna aşa cum ne-am aştepta şi că speranţele sau temerile noastre pot fi contrazise, confirmate sau înşelate în moduri care uneori depăşesc puterea de înţelegere a celor mai mulţi dintre noi, lăsându-ne perplecşi în faţa unei realităţi pe care nu putem sau nu vrem s-o acceptăm,  o demonstrează din plin următoarea istorie, despre care nu pot să spun decât că e absolut autentică, ea întâmplându-li-se, mai mult, unor persoane cunoscute de mine sau, în cel mai rău caz, unor cunoscuţi de-ai unor cunoscuţi de-ai mei, ceea ce, în cazul de faţă, e practic acelaşi lucru, întrucât întâmplarea sau destinul face ca ei  să se număre printre acei cunoscuţi de-ai mei pentru care, la o adică, aş putea băga mâna în foc (lucru care ar fi de dorit totuşi să nu se întâmple, din motive ce n-au nevoie, sper, de niciun fel de explicaţii suplimentare), şi în urma cărei eroii noştrii s-au convins pe propria piele de adevărul celor afirmate de mine mai sus, trăgând ei din asta, cu siguranţă, o serie de învăţăminte care, pe viitor, îi vor feri de alte crunte dezamăgiri, chiar dacă numai într-o modestă măsură şi doar în anumite situaţii.

Later edit: s-a găsit, iată, o poveste la care o introducere mai buna ca asta nu se putea. What do you know.