Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, o aeronavă privată va decola de pe Aeroportul Internaţional Cluj cu direcţia Paris, Beauvais. La bordul ei ne vom afla noi. Doi. Fără a mai pune la socoteală şi pisica (pentru că ea va rămâne acasă, în atenţia rudelor grijulii). Timp de şase zile şi cinci nopţi vom face aproape tot ce ne va da prin cap. Vom mânca croissante proaspăt culese, vom bea vinuţ şi vom vorbi, desigur, engleza. De stat, vom sta în Montmartre, la un hostel. Vom cumpăra suveniruri ieftine şi de prost gust pe care le vom înghesui în sacoşa de rafie pe care am achiziţionat-o în acest scop (am văzut eu în filme că se poartă – în Cache, în Un prophete...).

Rugămintea mea vi se adresează vouă, celor mai umblaţi prin lume sau pur şi simplu mai informaţi, mai citiţi etc., care sunteţi poftiţi să ne oferiţi sugestii legate de locuri demne de vizitat, chestii de făcut, obiective de neratat, mâncăruri, băuturi, moduri de-a ne petrece (timpul), în fine, mă-nţelegeţi. Orice sugestie, trimitere, informaţie practică de potenţial folos va fi apreciată (ei, nu chiar orice… asta e aşa, o vorbă, but anyways). Doar una va câştiga însă premiul oferit săptămâna asta, adică una dintre cele mai impresionante cărţi citite de mine în ultimii ani: Orhan Pamuk, Mă numesc Roşu. Dacă vă număraţi printre cei care consideră că Nobelul se acordă exclusiv pe criterii extra-literare, nu vă mai obosiţi să participaţi, căci Pamuk l-a câştigat deja. N-are rost să vă vorbesc despre carte. Au făcut-o alţii suficient de bine. Cartea este oferită prin generozitatea din inima mare a celui mai recent sponsor al concursului, ultimul, dar nu cel din urmă, unicorn :D.

Aşteptăm deci sugestiile şi nu reclamaţiile dumneavoastră pe toată durata weekendului :).