Academia

S-au întrunit membrii Academiei pentru a acorda un premiu de literatură. Fiecare, pe rând, îşi prezenta candidatul şi alegerea se arăta destul de dificilă. La urmă a luat cuvântul Preşedintele. Un profesor deosebit de competent.

– S-au rostit aici numele unor scriitori celebri, şi toţi sunt demni de luat în considerare. Însă nici una dintre operele lor nu contribuie cu nimic nou la tezaurul literaturii. Nimic, în afară de tradiționalisme. Eu vă voi prezenta o operă cu adevărat contemporană. După care a sunat dintr-un clopoţel de argint şi la acest semnal a intrat un om de serviciu, aducând o scândură desprinsă dintr-un gard, pe care era scris: „Kur”.

S-a lăsat tăcerea, iar Preşedintele a zis:

– Deschid discuţia.

– Desigur, nu se poate contesta – a luat cuvântul un Academician cunoscut ca fiind obiectiv –  că această operă s-ar bucura de o mare popularitate socială, însă în ceea ce priveşte noutatea, aş avea anumite îndoieli.

– Mă mir, domnule – a afirmat un al doilea – că nu percepeţi noutatea. Probabil în privinţa conţinutului opera nu este cu totul şi cu totul originală, dar având în vedere forma… Nu vedeţi că este scris cu „k” în loc de „c”?

– Eu nu aş fi de acord cu afirmaţia că opera nu este progresistă şi sub aspectul conţinutului – a comentat un al treilea. Lăsând la o parte valoarea formală, cel mai important este faptul că reflectă realitatea contemporană, merge în pas cu timpul, aşa cum susţinea şi domnul Preşedinte.

– Da – a fost de acord un al patrulea. –  Şi chiar mai mult de atât. Sintetizând, actualitatea este totodată o previziune profetică a viitorului, fără a renunţa însă la tradiţie. Ca atare este o îmbinare armonioasă de clasicism, realism şi avangardism.

– Eu aş mai adăuga –  a zis un al cincilea — că aceasta conţine mari valori umaniste, ca să nu zic umanitare.

– Aşadar avem de-a face cu o Capodoperă – a concluzionat Preşedintele. Acordându-i Premiul vom fi împăcaţi cu propria conştiinţă şi în acest mod vom neutraliza reproşurile, tot mai frecvente în ultima vreme, care ne acuză de gusturi retrograde şi de lipsă de receptivitate la nou. Vă mulţumesc în numele Academiei.

– Dar oare nu avem de-a face cu o operă anonimă? – s-a îngrijorat Secretarul, responsabil cu problemele organizatorice – Cum îl vom găsi pe autor?

– Nimic mai simplu – a replicat Preşedintele. – Este fiul omului de serviciu. Eu însumi l-am văzut scriind.

A avut loc înmânarea festivă a Premiului. Conform protocolului, Laureatul a rostit o alocuţiune constituită dintr-un singur cuvânt şi de data aceasta cuvântul a fost vorbit, şi nu scris, neştiindu-i-se ortografia.