„Poezia, preluând cuvântul în sensul său complet, nu este nici un fenomen întâmplător, nici marginal al limbii. O poezie concentrează, desfăşoară, fără pic de consideraţie pentru rutină sau aspect convenţional, acele energii de tăinuire şi de inventare care constituie esenţa limbajului uman. O poezie este limbaj maxim.”
(G. Steiner, După Babel)
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
…iar Coşeriu: „poezia este limbaj absolut”.
E tare reconfortant să vezi că există critici mai maximalişti & absolutişti decât poeţii! 🙂
de parcă ai mai putea adăuga ceva.
Acuma, că criticul s-a pronunţat, contează şi ce înţelege poetul prin „limbaj maxim”
intelege poetul multe, de asta de vreo cateva decenii vrea sa-l faca minim(al) 😉
dacă nu greşesc (prea mult), într-o povestire de-a lui borges, un înţelept îi şopteşte împăratului cuvântul (maximal) care cuprinde tot adevărul şi toată înţelepciunea lumii. borges îşi însoţeşte, pe parcursul lecturii, cititorul naiv şi frustrat, cu un zâmbet pişicher şi sapienţial: ” 🙂 mori să-l ştii şi tu! :)”