„Poezia, preluând cuvântul în sensul său complet, nu este nici un fenomen întâmplător, nici marginal al limbii. O poezie concentrează, desfăşoară, fără pic de consideraţie pentru rutină sau aspect convenţional, acele energii de tăinuire şi de inventare care constituie esenţa limbajului uman. O poezie este limbaj maxim.”
(G. Steiner, După Babel)
MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică; c) loc, adj. şi adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ♢ Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-şi face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ♢ Expr. Pe viaţă şi pe moarte = a) din toate puterile, cu înverşunare, punându-si viaţa în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morţii = (a fi) în agonie. Între viaţă şi moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morţii = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morţii = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se nelinişti extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n ţigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alţii; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaşte) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ Fig. Dispariţie, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ♢ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuţie. Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. şi pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieşte sau se crede că pricinuieşte moarte (1). ♢ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e… sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – Lat. mors, tis.
Ce mai vorbărie!
Cuvinte care ne enervează. Azi, prunc.
PRUNC, prunci, s.m. 1. (Înv. şi pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viaţă. 2. (Înv. şi reg.) Copil în raport cu părinţii săi; fiu. – Et. nec. Probabil lat. puerunculus.
E jale. Sună ca o înjurătură sau de parcă ai arunca de la etaj o ladă cu cartofi vechi, care se zdrobeşte de caldarâm. E zgomotul pe care-l scoate un pod de lemn care se rupe. Cum poţi să-i spui unui copil mic P.R.U.N.C.? Ăsta-i nume de comando sau de grupare paramilitară. Poate unui copil foarte, foarte urât, dar orişicât, nu se face, nu-i frumos. Sau îi spui doar în gând. Doar nu-i vina lui. Eventual dacă i-ai spune aşa părintelui unui copil foarte urât. Asta ar fi ceva. Dar nu, nici măcar.
Chiar dacă mă puteţi convinge de contrariul, eu n-o să vă ascult. Mai bine o iau la fugă şi nu mă mai opresc niciodată. Da, asta o să fac. Pentru că nu vreau să fiu convins să-mi placă acest cuvânt sinistru care-mi zgârie timpanul de ani de zile şi-mi provoacă frisoane.
Plictisindu-mă între două vanity searches şi ludic precum mă ştiţi, am încercat să testez dacă promotorii „campaniei” „Noi scriem rOm@n3sht3 româneşte” posedă şi simţul umorului.
They don’t.
Doamnelor şi doamnelor, m-au cenzurat! Propunerea mea absolut sinceră şi lăudabilă din data de 9 iulie 2009 mai poate găsită doar pe Google, nu şi pe blogul lor…
Păi e posibil aşa ceva?!
LATER EDIT: Nu m-au cenzurat. Dimpotrivă. Comentariul e tot acolo. Aşa oameni simpatici şi cu simţul umorului mai rar. Să nu ziceţi că nu v-am spus!
PENSIONÁR, -Ă, pensionari, -e s.m. şi f. 1. Persoană care primeşte pensie. ♦ Persoană care primeşte o subvenţie, un subsidiu. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deţinut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva; PENSIONÁR s. (reg.) pensionist. (Un batrân ~.) PENSIONÁR s. v. arestat, condamnat, deţi-nut, întemniţat, ocnaş, osândit, prizonier, puşcăriaş.