„Poezia, preluând cuvântul în sensul său complet, nu este nici un fenomen întâmplător, nici marginal al limbii. O poezie concentrează, desfăşoară, fără pic de consideraţie pentru rutină sau aspect convenţional, acele energii de tăinuire şi de inventare care constituie esenţa limbajului uman. O poezie este limbaj maxim.”

(G. Steiner, După Babel)