Orice propoziție care nu începe sau nu ar putea începe cu conjuncția concluzivă „deci”, semn că respectiva propoziție e rodul unui prealabil efort intelectual, încheiere a unui demers cognitiv elaborat, cristalizat și exprimat coerent și nu o aflare în treabă, trebuie privită ca manifestare a unei totale lipse de respect față de interlocutor și tratată ca atare de către orice persoană respectabilă.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
ba mai mult, ar trebui ca toate propozițiile în limba română să înceapă și să se termine cu „deci”, cam cum e la spanioli semnul de întrebare sau exclamare. iar ultimul „deci” să fie cu capul în jos, bineînțeles.
:)))) de mare efect… cum de nu ne-am gândit până acum?
dac-as fi stiut ca e atat de important… din sc. gen nu m-am putut dezobisnui, se intampla asa, mai ales cand trag aer in piept mai mult decat trebuie, pe expir imi vine sa-ncep cu „deci”, fara gluma, viata mea a fost si este plina numai de …, numai ca rareori il folosesc intr-o scriere, mai mult asa, „in beci” si cand se umfla balonul cu mai multi de-al de „deci” simt ca ies la lumina
acum stiu de ce am o colectie impresionanta de baloane intepate, as vrea si sa ma pot atarna de ele dar nici sa nu insult pe cineva
„…” cum sa fac?
DECI, ce treaba am eu sa vorbesc si sa scriu DECAT cu DECI…
caci, deoarece-s culta-n cap!