Aud că natura e bună, iar noi, răi, pentru că o distrugem. Noi făcând parte, în mod evident, din natură, asta înseamnă că natura se autodistruge. Deci?
Aud că natura e bună, iar noi, răi, pentru că o distrugem. Noi făcând parte, în mod evident, din natură, asta înseamnă că natura se autodistruge. Deci?
acesta este ceea ce eu numesc exemplu viu de gandire viciata. sau in cerc.
refuz sa particip la distrugerea cu buna stiinta a zen-ului propriu.
Cercul fiind un simbol al perfecțiuni, gândirea circulară e una perfectă.
e perfecta, desavarsita, dar nu duce nicaieri 😀
n-are unde duce, perfecțiunea e autosuficientă 😀
pai da, se gandeste pe sine, la nesfarsit…
;))
aroganta suprema.
Sau că noi ne autodistrugem.
neah…
asta ar fi prea simplu, evident, logic – prea pe intelesul tuturor.
noua ne plac sofismele 😛
wow, omul = natura? la asta nici chiar eu nu-ndrăznesc să ader 😀
omul=univers.
dacă omul = univers, când omul se autodistruge, universul se autodistruge,
adică ce spuneam 🙂
Pentru echilibru trebuie sa existe si + si -,si ying si yang,alb si negru…si natura si om!
Negru şi blues.