Comedy Cluj 2012 | BICICLETA GALBENĂ

Cea de-a patra ediție a Festivalului Internațional de Film “Comedy Cluj” a ajuns la final. Gala de închidere a festivalului este programată pentru 20 octombrie, ora 19,00, la cinematograful Florin Piersic, gală în cadrul căreia vor fi acordate premiile Comedy Cluj din acest an. Producțiile laureate în acest an în cadrul Festivalului Internațional de Film “Comedy Cluj” vor putea fi urmărite de către publicul clujean duminică în locațiile festivalului. După festivitatea de decernare a distincțiilor Festivalului Internațional de Film “Comedy Cluj”, toți cei prezenți sunt invitați la un spectacol-eveniment Serge Bromberg.

Pasiunea lui Serge Bromberg pentru cinematografie a debutat în copilărie când, la vârsta de 8 ani a primit cadou de la tatăl său un video proiector. Anii au trecut, iar în 1984 același Serge Blomberg a pus bazele companiei Lobster axându-se pe restaurarea filmelor din patrimoniul mondial. Astăzi, catalogul colecției Lobster este considerat ca o veritabilă mină de aur pentru marile producții clasice. Activitatea lui s-a dezvoltat în mai multe direcții, toate având în comun bine-nțeles arta cinematografică. Serge Bromberg este producător, realizator, director artistic și om de televiziune. “Retour de Flamme”, cine-concertul pe care îl va susține mâine la Gala de Închidere a Festivalului Internațional de Film “Comedy Cluj” 2012 aduce în prim plan operele cinematografice din alte timpuri, introduse publicului într-un mod glumeț și pasional de către Serge Bromberg, cel care va și acompania la pian filmele mute.

Pentru mai multe noutăți referitoare la Festivalul Internațional de Film “Comedy Cluj” 2012 vă invităm să accesați site-ul www.comedycluj.ro, dar și pagina de facebook www.facebook.com/festivalulcomedycluj.

Anul acesta, festivalul de la Cluj, ajuns la a patra ediție, a devenit unul de comedy-drama, formulă care lărgește semnificativ teritoriul filmic de explorat & exploatat, garantând, cel puțin în teorie, prezența unor filme nu doar mai diverse, ci și mai bune. E o mișcare cât se poate de binevenită: este, practic, imposibil să faci selecția pentru un festival nișat la extrem, ca acesta, care să conțină exclusiv comedii, păstrând totuși un nivel acceptabil al calității.

Primul film văzut a fost The Trip, Marea Britanie, 2010, r: Michael Winterbottom. Început excelent de festival pentru mine: un mockumentar cu două personaje principale, Steve Coogan și Rog Brydon jucându-și propriile roluri, de actori plecați într-o călătorie jurnalistico-gastronomică ce traversează nordul Angliei, întreprindere finanțată de un ziar de duminică care dorește un material care să documenteze sejurul celor doi. Lucrurile se derulează la viteză egală de la un capăt la celălalt, umorul e britanic – acid și enervant deopotrivă, după cum îi stă bine. Îl recomand și eu celor iubitori de tihnă și cu o toleranță sporită la dialoguri spumoase și interminabile.

Al doilea film a fost Der Sandmann, Elveţia, 2011, r: Peter Luisi. Broșura festivalului, studiată bine înainte, lăsa să se întrevadă o poveste cu iz kafkian și cu potențial cert:

Într-o dimineaţă, Benno găseşte nisip în patul său. Cu toate că, la început, încearcă să ignore acest lucru, la scurt timp el realizează că, treptat, viaţa lui se scurge asemeni nisipului. Zi după zi, nivelul nisipului creşte iar timpul său devine din ce în ce mai scurt. În cele din urmă, nu-i rămâne altă soluţie decât să ceară ajutorul Sandrei, care are un mic magazin de cafea la parterul clădirii lui. Deşi Benno o urăşte pe Sandra din răsputeri, acesta începe să o viseze constant noaptea. Ce legătură poate exista între Sandra, visele lui Benno şi nisipul?

Chiar așa, ce legătură? Habar n-am, și e puțin probabil că voi mai afla vreodată. Proiecția s-a întrerupt pe la minutul 40 din pricina unei iremediabile defecțiuni tehnice, noi, spectatorii, fiind nevoiți să părăsim sala triști și neconsolați. În fine, ideea de plecare era bună. Problema este că idei avem toți. Și mai bune, și mai proaste: lipsa lor e ultimul lucru care trebuie să ne îngrijoreze. Problemele apar, desigur, când vrei să le transpui în practică la nivel artistic. O acțiune care, de cele mai multe ori, e mai degrabă modestă. La fel și în cazul de față: rezultatul nu e dezastruos, dar e călduț și pe alocuri căznit. Partea bună e că, atunci când nu ai așteptări care să fie înșelate, nici dezamăgirea nu are cum să te tulbure excesiv. And it didn’t.